Ma uit surprins la ceea ce se cheama promisiuni electorale... Aseara se confruntau posibili prim ministri ai tarii, oi dint ei parind a fi pe cit de glumeti pe atit de oresponsabili. Nu poti avea incredere intr-unul care prineste cadou o fluerice si o pereche da cartonase, care neputindu-se abtine in marea sa frustrare de ordin psihic, ajunge sa le si foloseasca. Prostanacul se vrea sef de executiv. Un altul, care a navigat de la PCR la FSN, apoi la PNL si in final la marea cacealma de tip mafiot care este PDL ul, cu o figura robotica si cu accente de ritm de vagon trecind peste rosturi de cale ferata, incearca din nou sa ia friiele tarii de parca i s-ar fi cuvenit dintotdeauna. Mai mult omul vine din povesti de trista amintire si parca nu l-am mai vrea prin preajma...Un soi de liberalo-leninist-marxist cu fata de stalin in momente de constipatie profunda....
Cat despre libertarianul Tariceanu, care s-a distrus politic dar macar a ramas cu fruntea sus, nu mai am ce sa spun, fiindca nu face parte din ceea ce vrea poporul cuprins de febra painii si a circului....

Sunt stele...
sau...ochii prin care ma privesti...

In ziua in care imi treceam mina peste gindul meu ce pare ca devenise lenes si isi culegea seva din trecuturi neterminate, am intilnit acea stare de bine pe care cu greu o definim, fiindca nu s-au inventat cuvintele pentru ea. Si aprca lucrurile zilnice, lipsurile, zgomotul zilnic, agitatia fara rost, deveneau zone neinteresante si fara nici un sens.... Cu putin timp inainte ma interesau amanunte care vrei nu vrei te preseaa la un moment at, dupa care trec...Situatii ce par sa nu aiba iesire, devin in timp absolut normale. Dumnezeu nu iti da mai mult decit poti duce... spune o vorba. Sunt insa sceptic in privinta asta , fiindca am vazut destui murind...Oare ei puteau duce sau au cedat?
Totusi in starea in care brusc m-am trezit prin prisma ochilor stele de smarald, sau poate nu, ma face sa ma duc cu gindul dincolo de ceea ce pot duce, insa nu sa mor, ci sa vreau sa traiesc dincolo de propriile limite.... Oare m-am timpit?!!!

despre iubire

Definitiile mi se par a fi limitative si conventionale. Am vazut ca multi incearca sa dea definitii sentimentului, ceea ce mi se pare a fi o limitare a notiunii cu toate semnificatiile ei. Ideea care strabate sentimentul este de alta natura, ea este creativa si nu se poate baza doar pe experiente trecute sau prezente, pentru ca apoi sa se nasca in viitor... Ea nu tine de creier ci de suflet, de ceea ce incercam noi sa supunem cu rationalul. Cu logica noastra....

pareri....

Exista atit de multe subiecte de abordat incit nici nu stiu cu ce sa incep. Mi-am creat acest blog pentru a contribui si eu cu ceva, macar pe aceasta cale , ceea ce ni se intimpla in jur. De regula voi incerca sa public tot felul de chestii interesante, scurte si care sa nu plictiseasca.

Uite spre exemplu as putea vorbi despre ceea ce se numeste criza economica mondiala, insa sunt altii mai destepti care fac tot felul de analize. Sau despre ceea ce se intampla in politica de pe dimbovita....Sunt chestii pe care insa le dezbatem fara sa avem nici un rezultat. Poate vom simti un fel de confort psihic, pentru o scurta perioada, insa, cam atit...

Oricum nu vom schimba nimic, fiindca ne aflam undeva in pozitia de masa de manevra, si nu contam decit ca statistici...Suntem impersonali dintr-un anumit unghi...